Skip to content
  • AvenTura Apusenilor 2010

Recrutati in Aventura din Apuseni, dupa ce au trecut cu brio probele fizice si psihice impuse de organizator nea Costel, sunt: Alex Dorn (Andy), Catalin Gavrila (El Prezidente), Eugen Sallai (Eugen?), Alex Chetan (Gusti), Mihai Lupsan (Misu) si Serban Matesoane (Serpe), pluton care face parte din Organizatia Bike Attack Resita.

Am ajuns cu busul in Albac pe la 10 seara, si am cautat un loc sa dormim, planul initial fiind sa dormim la cort dar valea a fost atat de stramta incat nu am avut unde sa ne instalam, oricum deja era noapte. Am dormit la o pensiune faina unde am si lasat busul.

Prima zi de tura a constat intr-un rulaj pe sosea si pe cateva drumuri de macadam foarte late, a fost interesanta dar nimic spectaculos. Am trecut faimoasa poarta dintre granita judetul Alba si Cluj, a urmat coborarea pe drumul judetean aflat in plina modernizare (si asta nu pentru dezvoltarea turismului ci pentru dezvoltarea exploatarii forestiere), Alex si Cata s-au incumetat sa depaseasca un tir incarcat cu lemne, lucru cu care s-au riscat foarte mult; ajunsi in Rachitele, am decis prin vot ca ar fi bine sa innoptam prin zona. Zis si facut. Am ales o pensiune aflata la 2 Km in drum spre Cascada Rachitele, localizand-o pe harta, pusa strategic langa punctul de informare turistica. Ajunsi acolo, ne-am cazat, a trebuit sa ne facem focul pentu a incalzi apa din boiler, Cata si Eugen se intorc in sat sa cumpere cateva beroase si carnati, pentru ca mamaliga a fost oferita de alti drumeti care deja se aflau acolo. Mancam si bem in cinstea lui Alex (fiul lui Eugen) dupa care somn de voie, ca maine ne asteapta o ascensiune destul de grea, aproximativ 1000 m.

Ziua a 2-a de tura a inceput cu primul punct de interes, cascada Rachitele dupa care a urmat al 2-lea highlight. Lui Eugen i-a pleznit cercul pe spate. Din fericire Gusti avea la el o cordelina cu care am inginerit-o cat sa pot merge mai departe. Culmea e ca a tinut pana la sfarasitul turei si mai tine si acum.
Dupa un pushbike pana in creasta, am mers apoi pe un drum pe curba de nivel foarte fain, tot la altitudine, trecand pe langa Varful Vladeasa, coborand la cabana Varasoaia, unde am si innoptat. Aici servim o ciorba calda de fasole pe langa am mai facut si doua portii de orez la primus, ca parca matu inca nu era plin, stingandu-ne setea cu bere, vin si palinca. Atmosfera se incinta si incep povestirile, pe deoparte gazda, care se pare ca a colindat Batranul Continent in lung si-n lat, si care tot la a doua vorba zicea: „Futa-l Dumniezau”, lucru care ne distra peste masura; iar de cealalta parte Andy, care parca ne povesteste din filme, dar de fapt este vorba de experienta de viata, si anume emigrarea spre Occident si State (totul e bine cand  le povestesti, mai putin placut cand le traiesti).
Palinca de pere incepe sa apese tot mai tare, asa ca rand pe rand, merem taţi la culcare.

Ziua a 3-a fost una dintre cele mai faine, ca si biciclist din „viata noastra”. Poteci de munte de sa te „lingi pe degete”, obiective foarte faine, Avenul Bortzig, Cetatile Ponorului, unde Gusti a tinut mortis sa coboare cu bicicleta. Cata, Misu si Eugen si-au lasat fetitele pe traseu in niste boscheti „la produs”, iar Andy, Serpe si Gusti au ales sa le care in spate. Andy si Serpe au continuat traseul pe la Balcoane evitand coborarea in Cetati ( si bine au facut), pentru ca numa eu si tovarasii mei Cata, Misu si Eugen, stim cat am patimit! De altfel, daca nu erau ei....ma urcam pe ea si ii dadeam drumul la vale, dar pana la urma totul s-a incheiat cu bine. Am mai vizitat  Pestera Focul Viu, Pietrele Galbenei, si am cutreierat multe poteci super faine si tehnice.
Regrupati, ne intoarcem la Cantonul Varasoaia, unde gazda ne asteapta cu ciorba calda, incepe din nou taifasul, de data asta mult mai domol decat in seara precedenta. Toate bune si frumoase, dar parca e rost de sforaiala, si asta la propriu vorbind, in seara asta tinandu-i companie lui Eugen.

Ziua  a 4-a semanat un pic cu ziua 2, culmi de munte inverzite sa tot umbli pe acolo. Am vazut si o turma de caini ...mai erau si ceva oi pe langa ei „Erau cam natzionalisti catzeii...”da pana la urma ii domoale „Badea cu mioara”, care profita de ocazie si il roaga pe Cata sa ii faca o poza „dinaceea mândra cu tătie mioarele si cânii” lasându-i adresa de „menssenger” pe o bucata de hartie, cu rugamintea sa i-o trimeata cât mai iutie!
Continuand drumul pe dunga albastra dam de un catun cu stane  unde  Misu ii da cu  o „regizie” asa cum numai el stie, bineinteles certandu-ne la final ca nu am ascultat indicatiile....Serpe asaltat de un pechinez....,si un badea care urma sa ne indice drumul cel bun, care s-a dovedit a fi cu peripetii, nimerind intr-o albie de rau.
Am trecut prin Scarisoara , Valea Garda, Garda si Albac, unde am incheiat tura cu un ospat mai ca la mama acasa, gazda pensiunii unde am dormit prima seara asteptandu-ne cum isi asteapta „ardeleanca barbatu’ de la coasa”, si daca vreti sa stiti cum vine asta.....”no, atunci mereţ acolo si lămuriţâ-vă-ţ!”

Sanatate, si intr-o asa tura cu asa oameni sa tot mergi !!!