Skip to content
  • Minele din Banat

Ziua 1 Resita-Lupac-Ocna de Fier-Calina-Secaseni
Dupa multa invarteala si alte treburi reusim sa ne strangem vinri la ora 10, 4 bucati 2 tinere sperante (Taison si Bogdan) unu in floarea varstei (Mario) si un mos (Catalin).
Asadar la 2.30, destul de tarziu, ne bucuram ca incepem sa pedalam pentru o noua tura de desoperi, ,inca una din seria avenTURA idee initiata de BikeAttach acum 4 ani.
Catalin explica in mare planul de bataie, traseul ce il vom urma, localitatile ce le vom atinge, locurile unde vom inopta si alte detalii. Asadar hotaram ca prima localitate miniera va fi Lupac, asa ca plecam catre Lupac dar desigur pe o ruta offroad peste dealul Ciorii si de acolo prin poieni cu coborari rapide peste dealuri golase incalzite de soare. Catalin a facut prima pana.
Ruta aleasa ne scoate direct in la prima mina din traseul nostru, mina Lupac si acolo avem parte de o poteca delicioasa care ne face sa ne multumim pentru traseul ales. Iesim in sat si hotaram sa apucam un drum care sa ne scoata pe drumul de Dognecea. Urcare..aspra, Bogdan cedeaza pentru ca am avut un ritm destul de sustinut pana aici. Dupa ce ajungem in drumul de Dognecea hotaram de comun acord ca o sa ne despartim deoarece traseul va face un ocol prin Ocna de Fier si este destul de lung iar timpul pana la apus nu mai da ragaz de prea multa odihna. Bogdan va merge direct la Dogncea-Secaseni
Asa ca continuam catre mine eu,  Mario si Taison. Dupa o bucata frumoasa prin padure coboram rapid in valea raului... de unde pornim catre lacul.... De acolo iesim in DJ.. ce duce la Ocna de Fier. In Ocna la mina, un politai dupa il rugam, ne face o poza si apoi ne oprim in centrul satului sa mancam ceva pt ca era timpul. Cautam un loc de unde sa cumparam niste paine dar nu avem noroc.. insa in local urma sa fie o pomana asa ca primim si noi 3 colaci ca sa-l ierte Dumnezeu pe raposat. Ne punem pe mancat si cum ne hilizeam noi aruncam un ochi pe ceas si vedem ca deja e 19..CAT? da chiar asa 19.. soarele se lasa jos si de aici aveam 100% descopery. Cerem ceva sfaturi despre traseu de la un batran care ne descureajeaza zicand ca nici macar nu e drum pe unde vrem noi sa mergem, dar incapatanati ca de obicei pornim in urcare catre coama muntilor Dognecei. Dupa o ora in care am facut inca o pana suntem sus si de aici urmama cumpana apelor in ideea ca in partea stangam avem valea Dognecei iar in dreapta campiile de vest si cumva satul Doclin. Suntem sus pe coama si dam pedale, ne uitam in GPS-ul care mai mult fara semnal ne indica cat de cat pozitia. Drumul fain destul de circulat.. asa ca s-a dovedit ca batranul din Ocna era ghips cu sfaturile. Din cand in cand padurea taiata ne deschidea frumoase peisaje in apus catre zona de campie. Hotaram la un moment dat ca vom lua primul drum care coboara spre stanga ca sa coboram la Dognecea, asa ca primul drum a fost unul de TAF, o coborare „in gura” cum zicem noi, care ne-a scos intr-o albie de parau. Dupa o salva de injuraturi suntem intr-un drum forestier ultra modern, uimiti de calitatea lucrarii, asa ca-i dam la vale full speed si in 15 minute suntem in Calina..uaaa, deci mult dupa Dognecea. Asta nu e rau daoar c aratasem o localitate ciu minerit. Continuam catre Secaseni locul de inoptat si de intalnire cu Bogdan si Gusti care zicea ca se alatura la tura. Ajungem la casa lui Gusti, loc fain, unde ne asteapa cei doi si parintii lui Gusti. Seara stam la foc, in hamac, la vorba, rasete, bere si ne ospatam cu pui fript si gratar, apoi somn.

Ziua 2 Secaseni-Garliste-Ciudanovita-Bradet-Staierdorf
In timpul noptii furtuna de am crezut ca se muta casa cu noi. Ne-am trezit si gazdele noastre oameni foarte de treaba ne asteptau cu cafea si micul dejun pregatit; clisa fripta cu oua, deloc sportiv dar foarte bun mmmmm. MULTUMIM, multumim. La 10 ne luam ramas bun, si plecam catre Garliste: Catalin, Mario, Taison si Bagdan; Gusti nu a vrut sa ne insoteasca pana la urma. Totul umed dar soare fain de dimineata pe o bucata de asfalt numai buna sa ne incalzim si sa ne punem gandurile in ordine dupa seara precedenta destul de „confuza” de la bere. Ajungem in Garliste, zona miniera in care a fost exploatat uraniu si incepem urcarea catre Ciudanovita. Urcam greu dar suntem intr-un final sus unde intalnim un oier care ne da cateva indicatii cum sa coboram in Ciudanovita. Gasim o poteca si coboram violent pe ea, tragem cateva cazaturi spectaculoasa dar suntem jos in Ciudanovita. Zona superba, dar locul blestemat din cauza bogatului zacamant de uraniu a ajuns „sperietaoarea caras-severinului” cu mineritul de la Ciudanovita. De fapt la Ciudanovita o vale foarte frumoasa a Jitinului este lasata in tacere sa moara, fara urma de activitate cum ca autoritatilor fac ceva pentru conservare si resuscitarea vietii cotidiene. Primim indicatii de la localnici amabili si nici nu iesim bine din localitate si Catalin inca o pana. Ajugem sub un pod inalt de vreo 30m pe care trece vestita cale ferata Oravita-Anina si urcam pe pod dupa indicatiile unui nene cum ca o sa gasim sus o poteca care ne scoate in 20 de minute la Bradet... ce vorbesti, am tot cautat, am strabatut 3 tuneluri si nici urma de poteca sau cale. Dupa o ora de cautari injuram sateste si coboram iar in valea Jitinului. Urcam pe rau o vreme, cand prin apa cand noroi si hotaram ca suntem cam rataciti pentru ca nu gaseam o varianta ca sa incepem urcarea catre Bradet. Dupa ce am consultat harta de mai multe ori si GPS-ul si eram mai descurajati ca nu gaseam solutia am gasit un drum catre dreapta care mai apoi s-a transformat intr-o poteca, dar vestea buna ca poteca era foarte batuta, cinava circula regulat acolo. Totusi am impins pe o panta foarte inclinata, care ne-a stors de energie. Dupa ce panta s-a mai domolit am hotarat sa ne oprim penru pranz si a fost momentul cand ne-am „felicitat” ca am uita sa cuparam bucate din Cidanovita. Am scormonit prin rucsaci si am injghebat de un pranz cat de cat, destul de consistent pana la urma. Taison a descoperit ca are pana de fapt avea nu mai putin de 5 gauri, asa ca moment bun sa ne tolanim la soare si sa ne incalzim la picioarele ude pana el repara. Dupa ce plecam imediat iesim in Bradet cartier/colonie ce mineri, (vezi tura Anina – Garliste) si de aici pedalam catre Anina-Staier unde noi avem casa langa putul Uteris. Seara ne spalam in vagonetul de mina de la noi de pe strada si ne ospatam cu pastele gatite de Taison si facem curatenie perin curte. Apoi ne oblojim ranile suferite pe traseu (Bogdan cu glezana umflata isi face aprobleme ca nu o sa poate inca o zi de padalat) si ne bagam la somn.

Ziua 3 Staier-Buhui-Crivaia-Certej-Cuptoare-Resita
Ne trezim destul de fresh (intotdeauna la Anina am dormit profund) vreme faina, ne spalam, mancam hotarat si pornim catre lacul Buhui. Dup ao poza coboram la Jervani, facem o pauza si de aici atacam Raspitelul, o urcare deja clasica pt cei care fac MTB in Banat. Dupa 30 de minute suntem sus si hotaram sa mergem pe coama dealului catre Poiana Betii si catre Certej... si iar pene, Mario este victima. Este deja ora 14.00 si noi cautam o cale printr-un desis ca sa pastram coama delaului. Iesim intr-un final in Poiana Betii unde hoataram sa coboram la Crivaia. Pe coborare Catalin rupe lantul dar se rezolva cu presa facandu-l mai mic. Coboram in forta catre valea Barzavei si ii dam pedala mai departe catre baraj. La baraj ne oprim la Ocsi la terasa la bere si ne intalnim cu baietii: Robi, Bobu, Calnicu, Duda, Ocsi...povestiri, rasete, mancare si bere. De aici ne-am dspartit si am ramas singur (Catalin) din trupa de „mineri”, ceilalti plecand la Resita pe sosea, dar i-am determinat pe „batranii” mei Robi si Calnicu sa urcam certejul si sa avem parte de o coborare adevarata apoi. Am mers pana pe varf pe o cale „desopery”, o urcare care e placuta daca esti mai proaspat, dar atunci nu era cazul, asa ca eu imi doream sa ma vad sus in certej. Dupa o ora si ceva ne dadeam puternic la vale pe poteca fain batuta catre Cuptoare. Din Cuptoare am coborat in valea Sodolului si de acolo mai prin apa la Minda si apoi la Resita... FOARTE FRUMOS.

Asadar o tura placuta prin locuri care ar putea sa te sperie daca le judeci pripit, dar de fapt sunt zone minunate, cu oameni faini si hotarati, locuri in care mineritul a fost o oportunitate, dar acum ranile lasate sunt inca deschise, iar noi putem sa le inchidem punand aceste localitati pe hartile turistice pentru vizitare. Turismul este salvarea pentru ele.